Satul situat la poalele munților Trascău, distins cu premiul ,,Europa Nostra” și concurent pentru a intra pe lista de monumente incluse în patrimoniul UNESCO, Rimetea din județul Alba este unic în lume.

În această comună, unde soarele răsare de două ori, legătura dintre om și pământ este la fel puternică precum cea dintre mamă și fiu.

Zona a fost locuită încă din timpurile romane, iar în secolul al XIII-lea au fost aduși mineri de origine austriacă care, cu trecerea timpului, s-au contopit cu populația maghiară. Mina din Rimetea a fost abandonată în secolul XX, iar oamenii au fost nevoiți să părăsească comuna în căutarea unui trai mai bun.

Satul unde soarele răsare de două ori

Toate casele din Rimetea sunt albe, specifice locului, majoritatea fiind construite în 1870. Una dintre cele mai cunoscute case este ,,casa cu balaur”. Ea poartă numele acesta datorită fațadei pe care este sculptat un diavol. Totodată, turiștii ce vizitează acest loc se opresc cu precădere la muzeul etnografic, un simbol al micului sat din Apuseni.

La muzeu se pot admira porturile secuiești, predominante în culoarea verde. Îmbrăcămintea oamenilor reprezintă o adevărată operă de artă. Doar pentru voal este nevoie de 50 de grame de fir de aur. Pe lângă porturi, în muzeu se poate vedea cizme de piele fină vechi de 150 de ani.

Înmormântare unică în țară

Până și înmormântarea este unică în acest sat. Oamenii sunt îngropați în morminte săpate în stâncă, obicei ce este întâlnit în Sicilia și Israel. Turiști din toate colțurile lumii au vizitat Rimetea și au rămas fără cuvinte

Pentru păstrarea caselor tradiționale, localnicii primesc finanțare din partea Fundației Transylvania Trust. Localitatea Rîmetea este unică în România din punct de vedere arhitectural. În anul 1870, un incendiu puternic a distrus toate casele, dar minerii de aici au reuşit în câţiva ani să le reconstruiască.

De sute de ani, casele din satul Rimetea sunt neschimbate, iar peisajul este unic în lume. Mai mult din cele 300 de case mai mult de jumătate dintre acestea îşi păstrează culoarea albă specifică secolului XIX.