Aradul îi este recunoscător abia după moarte, însă, povestea lui Ludovic Szántay este impresionantă. Deși a proiectat peste 72 de clădiri, Szántay a murit de frig, singur și abandonat într-una dintre încăperile clădirii care îi poartă numele, relatează știriletransilvaniei.ro

Arad. Cum a murit de frig cel mai cunoscut arhitect al secolului trecut

Deși a dat viață Aradului și a muncit din greu, coșmarul profesional al lui Szántay  a început după unirea Transilvaniei cu României. A fost asuprit de autoritățile române. Nu i-au recunoscut nici măcar titlul de arhitect, relatează sursa citată.

Au urmat, astfel, ani de sărăcie. A lucrat timp de 13 ani fără un atest profesional. Prin Decret Regal, în 1933, a reușit să obțină acest document, dar tot a fost  marginalizat, lăsat de izbeliște. Erau semne că România nu lupta pentru adevăratele valori, repere profesionale.

Astfel, a ajuns să sfârșească tragic. Unii istorici spun că ar fi murit de foame și de frig la propriu. Pentru a se putea încălzi iarna, a fost nevoit să-și ardă schițele, cărțile. Totul, din cauza originii maghiare și a cursurilor de formare în Occident.

A fost membru al mai multor societăți și comisii, printre care Societatea Maghiară de artă decorativă din Budapesta, Societatea Culturală Kölcsey și Societatea Filarmonică din Arad, Confederația Constructorilor din Arad pentru antamarea conflictelor, Comisia de arhitectură, urbanism și parcuri din cadrul Ordinului Arhitecților din Arad, Comitetul pentru calamități naturale, Institutul Cultural Liber Regesc Arad, relatează sursa citată.

Cele mai importante lucrări ale arhitectului Szántay

Printre cele mai cunoscute proiecte se numără Biserica Roșie (1904 – 1906), Palatul Kohn (1906), Sediul Băncii Arad Cenad, azi Palatul Băncii Naționale (1909), Palatul Szántay (1905 – 1912), Gara Arad (1910), Palatul Lloyd (1910 – 1911), Palatul Cultural (1911 – 1913), Palatul Bohuș (1911 – 1913). Întreaga sa activitate a totalizat 72 de lucrări terminate și încă o se­rie de lucrări care au rămas în fază de proiect, notează știriletransilvaniei.ro și Wikipedia.

Acesta este un caz care demonstrează că relațiile interetnice ar trebui să aibă o abordare pur istorică.

sursă foto: știriletransilvaniei.ro