Clădirea funcționează în cadrul Liceului pentru Deficienți de Auz, are trei etaje, 14 dormitoare, numărul total al paturilor fiind 150, transmite Consiliul Județean Cluj. Internatul are bucătărie, spălătorie, infirmerie, dar și un adăpost la subsol, de protecție civilă, pentru situații excepționale, în cazul unor dezastre naturale. Liceul pentru surzi din Cluj poate susține activități educative pentru aproximativ 200 de elevi, așa cum este prezentată public oferta educațională.

Intervenția precoce face diferența

Deși este încurajată integrarea persoanelor cu deficiențe de auz, specialiștii pun accent pe intervenția precoce, pentru adaptarea mai rapidă în societate. Acesta este și motivul pentru care au militat să se înfiinteze școli speciale în cât mai multe județe din țară.

În cadrul Liceului pentru Deficienți de Auz de la Cluj, funcționează Centrul de Suport Familial și Recuperare Timpurie pentru persoanele cu astfel de afecțiuni, astfel încât comunicarea poate fi înlesnită, iar activitățile de recuperare sunt mai rapide.

Ce face statul pentru surzi

În România sunt peste 20 000 de persoane cu deficiențe de auz, iar familiile acestora, uneori sprijinite de diverse organizații nonguvernamentale, luptă prin toate metodele să nu fie discriminați, să ducă o viață cât se poate de normală, una în care liniștea să nu însemne stigmatizare.

Statisticile arată că foarte puțini adulți reușesc să se integreze pe piața muncii și să fie dependenți, mai ales că nu au parte de interpreți autorizați în limbaj mimico-gestual, măcar în principalele instituții publice.

Părinții copiilor cu deficiențe de auz sunt revoltați și pentru faptul că nu sunt subvenționate orele de logopedie, iar mulți reunță, pentru că nu fac față financiar. Spun că au avut multe de înfruntat, birocrația din România a părut la un moment dat de neînvins, mai ales la decontarea aparatelor auditive de către Casa Națională de Sănătate.

Pe de altă parte, lipsa de implicare a statului român in sprijinul persoanelor cu deficiențe de auz a condus și la moartea unei specializări complexe, cea de interpret în limbaj mimico-gestual. Cei care se specializează pentru a comunica cu astfel de persoane sunt extrem de puțini, deoarece sunt consțienți că nu își pot asigura un venit constant din această activitate.

În prezent, sunt doar 136 de interpreți autorizați în limbaj mimico-gestual.