Cum privește către Turcia cabinetul Biden

În majoritatea cazurilor, modul în care America privește Turcia nu a fost prietenos. Numai în momentul în care îi convine, America are o abordare ciudat de prietenoasă față de Turcia. Ne gândim atunci cu îngrijorare „de ce ne-a sărutat oare?”.

Cel mai bun exemplu este predarea lui Öcalan către Turcia. Premierul acelor vremuri spunea că nu poate înțelege sub nicio formă de ce americanii au făcut un gest atât de frumos. Se gândea că sigur există o socoteală la mijloc pentru acest gest.

Personal, nu susțin ideea că relațiile turco-americane se reduc la simplul stadiu de dușmănie. Uneori, în cadrul relațiilor dintre cele două țări apare o nevoie reciprocă.

Atunci sunt utilizate des concepte precum „aliat strategic” sau „parteneriat model”. Apoi, în funcție de noile condiții, acestea sunt lăsate deoparte. Sentimentul anti-american este în creștere în Turcia. În Statele unite, Congresul începe să socotească note de plată Turciei.

Uitați-vă la istorie. Cei de 80 de ani sunt într-un fel, cei de 70 sunt altfel. Din acest motiv, eu nu ader în general la discursuri ale prieteniei sau dușmăniei.

Cabinetul Biden nu poate fi considerat un prieten al Turciei

Însă știm cu toții că cei care au venit la putere împreună cu Biden nu au o atitudine prea prietenoasă față de Turcia. Nume precum Sullivan, Blinken, Austin și McGurk sunt în fruntea lor.

Sunt dintre cei care vor încerca să reflecte în noua epocă vechile obiceiuri deprinse în mandatul lui Obama. De exemplu, Blinken a și început. Vorbind despre Turcia, a ales în mod voit expresia „așa-zis aliat”. Apoi a adăugat că face parte din corul care susține sancționarea Turciei. McGurk este așa cum îl știți.

Nu a menținut doar la nivel profesional relația sa cu PYD (Partidul Uniunii Democratice, formațiune kurdă din Siria – n.red.). Ne amintim de declarațiile sale sentimentale. Privind la caracterele lor, vedem cât de scăzută este probabilitatea deschiderii unei noi pagini curate în relațiile turco-americane.

În SUA nu există o voință politică comună

Însă subiectul nu trebuie exagerat. Se pare că, în general, administrația Biden nu își va ridica prea mult capul din politica americană cotidiană.

Cât timp nu există o voință politică specială pentru a face rău Turciei, pare puțin probabil ca acești birocrați să pună în dificultate Turcia de capul lor, oricât ar încerca.

Dar nu este ușor nici să transformi relațiile așa cum s-ar cuveni între aliați, dacă nu există voință politică. De aceea putem spune că, în general, relațiile turco – americane vor fi dureroase și fără rezultat, stabile, dar sub semnul crizei. Pe scurt, relațiile nici nu se vor rupe, nici nu se vor repara.

Și nu este valabil doar pentru relațiile turco-americane. La fel va fi în ceea ce privește relațiile Americii cu toată lumea. Pentru o schimbare clară este nevoie de un cutremur serios de tipul 11 septembrie și de o atmosferă complet nouă pentru opinia publică internă americană. Cât timp nu există un astfel de șoc, nu poate fi așteptată o schimbare majoră.

(Autor: Hasan Basri Yalçın)

Traducerea: Florin Matei/fmatei/rlambru