Măsurile anunțate și proiectate pentru anul școlar 2020-2021 nu au beneficiat de o dezbatere comunitară și științifică adevărată, fiind mai mult rezultatul unor propuneri experimentale de inspirație politică.

O serie de chestionare propuse părinților în luna martie au revelat că aceștia ar opta pentru reducerea numărului e ore la anumite discipline din domeniul umanist și chiar eliminarea unora din plaja orară ( Religie și Latină eliminate și disciplinele Istorie,Geografie,Biologie și Chimie să aibă orele diminuate).

În privința disciplinelor Religie și Latină surprinzător este faptul că opinia profesorilor coincide cu cea a părinților, în timp ce în opinia profesorilor timpul pentru disciplinele de examen este insuficient (30%), dar și pentru Informatică și TIC, Istorie, Geografie  – (25%). Muzica și Desenul se găsesc în aceeași situație ingrată.

”Historia Magistra Vitae” a spus Cicero. În ultimii ani foarte puțini istorici sau cadre didactice au luat o poziție bine întemeiată privind necesitatea acestei discipline în școli, unii necrezând că aceste proiecte sunt serioase și că vor prinde contur, iar alții preferând tăcerea.

Încă din 2016, acad. Ioan Scurtu declara într-un interviu:”Nu mă miră ofensiva împotriva materiilor şcolare prin care se asigură formarea culturii generale şi educaţia patriotică a elevilor din România.

De fapt, se repetă situaţia din anii 1948-1958 (perioada ocupaţiei sovietice), când din învăţământul mediu (nu se mai zicea liceu, acesta era socotit o instituţie burgheză) s-a eliminat limba latină, istoria românilor a devenit istoria RPR, iar geografia României a fost înlocuită cu geografia URSS.

În istoria literaturii române erau menţinuţi doar scriitorii care au exprimat interesele ţărănimii şi muncitorimii (Mihai Eminescu era prezent doar prin poezia Împărat şi proletar, iar Mihail Sadoveanu prin romanul Mitrea Cocor).

Atunci se spunea că „lumina vine de la Răsărit”, adică din Uniunea Sovietică, „ţara socialismului victorios”.

Acum s-au schimbat punctele cardinale, „lumina” vine de la Apus, de la UE şi SUA, unde există o adevărată democraţie, libertate, siguranţa persoanei şi a statului.

În aceste condiţii, este pretenţios spus că ar exista o „filosofie” a celor care au lansat noile planuri de învăţământ, deoarece ar însemna să credem în vorbăria despre „reformă”, „spirit civic”, „democraţie participativă” cu care iniţiatorii urmăresc să „învăluie” realitatea într-o perdea de fum.

Adevărul este că, de această dată, „reformatorii” au decis să treacă direct la ceea ce se urmărea imediat după decembrie 1989, şi anume ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor”. Dar absolut totul s-a dovedit insuficient și concretizat prin adevărate strigăte de durere ale celor care au observat degradarea învățământului umanist românesc. Ar fi trebuit să se acționeze mult mai repede prin cererea unor garanții concrete și nu numai prin declarații solitare.

Cel mai recent un profesor de istorie și scriitor focșănean a intervenit scandalizat de incredibilul propunerilor avansate în planurile-cadru. Florinel Agafiţei spune că în metodologia de mobilitate a personalului didactic pentru anul şcolar 2021/2022 au dispărut ca discipline de sine stătătoare obiecte precum Istoria şi Geografia, acestea fiind prinse cu denumirea de Studii Sociale.

Profesorul focşănean susţine că după ce ani de zile în care s-a urmărit reducerea orelor acestor discipline, acum se pregăteşte terenul pentru măsuri administrative, care înseamnă, în viitorul apropiat, că un profesor va preda mai multe discipline, efectul fiind eliminarea unora şi altora din sistemul de educaţie, în baza adoptării unui plan cadru adecvat comasărilor diverselor ştiinţe.

El continuă întrebându-se retoric: ”Ce te faci când, în plină bulversare socială, anumiţi oameni scot din disciplinele şcolare denumirea milenarei ştiinţe: Istoria? Şi o îngrămădesc lângă altele, numite, laolaltă, Ştiinţe Sociale?

Mai mult: ce te faci când observi cum alţii, mai puţini la număr, îşi păstrează acest drept, disciplina studiată de copiii lor numindu-se, să zicem, Istoria Minorităţilor şi Tradiţiilor acelei minorităţi? Observi cum Istoria Românilor se topeşte în larga aglomerare a Ştiinţelor Sociale şi te întrebi de ce… La fel te întrebi când vine vorba despre geografie, dar nu numai”. Neconsolat dascălul vrâncean se lasă în cele din urmă dominat de teoriile conspirației, crezând că se doreşte reducerea semnificativă a zestrei cunoaşterii individuale, prin „crearea omului nou”, axat pe anumite nişe precum informatica, domeniul bancar, sportul în dauna artelor, literaturii, istoriei, geografiei etc.

Adevărata problemă este însă că din momentul în care planurile-cadru (propuse momentan, dar tot mai certe) vor intra în vigoare, pe lângă faptul că au produs bulversare în ultimii ani, vor produce efecte negative de durată imediat și vor fi foarte greu de schimbat ulterior.