Aceasta este una dintre concluziile articolului privind impactul Covid-19 asupra pieței muncii în zona euro al următorului buletin economic al Băncii Centrale Europene (BCE), care a fost pregătit de Robert Anderton, Vasco Botelho, Agostino Consolo, António Dias da Silva, Claudia Foroni, Matthias Mohr și Lara Vivian și publicat miercuri.

Ponderea angajaților cu locuri de muncă în care este posibil lucrul la distanță depășește 50% în regiunile capitalelor Regatului Unit, Belgiei, Franței, Luxemburgului și Suediei, dar este de numai 20% în unele regiuni din Spania, Grecia și România, conform datelor de la BCE. În mod similar, numărul angajaților care lucrează de acasă în mod regulat sau ocazional variază foarte mult între regiuni, 70% în Stockholm și 45% în Paris și Londra, dar numai 10% în Italia. Aceste diferențe care existau înainte de pandemie arată că „există diferite grade de disponibilitate pentru implementarea rapidă a telemuncii ca instrument pentru a face față pandemiei în regiunile europene” date fiind diferitele norme sociale și stigmatul legat de munca de acasă, consideră economiștii BCE.

Pandemia a produs o mutare de la birou la telemuncă. Telemunca a acoperit 33% dintre angajați în 2019, dar mai puțin de 10% dintre lucrătorii cu posibilitatea de a lucra de acasă au raportat că fac asta frecvent sau doar uneori, adică 3,3% din locurile de muncă. „Acest lucru s-a schimbat odată cu instituirea carantinei în pandemie și a izolării asociate, în care mai mult de o treime dintre europeni au început să lucreze în telemuncă”, potrivit studiului. În primele luni de la izbucnirea pandemiei, telemunca a sprijinit ocuparea forței de muncă și orele lucrate în unele sectoare, în special în rândul lucrătorilor cu niveluri mai ridicate de educație. Economiștii BCE prognozează că „pandemia va accelera transformarea digitală aflată în curs a economiei din zona euro, iar telemunca și utilizarea tehnologiei digitale vor deveni mai importante”. De asemenea, ei cred că telemunca poate reduce costurile economice ale politicilor care prevăd obligativitatea de a fi acasă și pe aceea a distanțării sociale.

Profesiile în care telemunca este posibilă

Marea majoritate a angajaților care au lucrat la distanță în timpul pandemiei au mai făcut asta în trecut. Profesiile în care telemunca este posibilă includ angajații băncilor, angajaţii din domeniul informării și comunicării și majoritatea managerilor și experților. Dar alte posturi necesită prezența la locul de muncă, cum ar în vânzări, serviciile de curățenie și sănătate. În 2019, locurile de muncă ce au presupus posibilitatea de a lucra de acasă au reprezentat 33% din locurile de muncă și 46% din câștigurile anuale din zona euro, sugerând că telemunca este mai răspândită în locurile de muncă bine plătite, potrivit datelor BCE.

În zona euro, ponderea locurilor de muncă în care se poate lucra de acasă este cea mai mare în sectorul informației și comunicării (83%) și cea mai mică în agricultură (7%), deși locurile de muncă agricole cu posibilitatea de a lucra de acasă reprezintă aproape o cincime din totalul veniturilor din sectorul agricol. Sectoarele în care mai mult de 40% din locurile de muncă pot fi realizate de la distanță, cum ar fi educația, activitățile financiare, administrația publică, imobiliară și alte activități administrative, reprezintă 30% din totalul angajaților din zona euro.

Restul de 70% se distribuie în industrii în care telemunca reprezintă o opțiune pentru până la 25% dintre lucrători. „Mai puțin de 10% dintre angajații care pot lucra de acasă în zona euro fac asta în mod curent sau uneori, ceea ce înseamnă că două treimi dintre lucrători poate că nu sunt obișnuiți să lucreze de la distanță”, potrivit studiului. (Rador)