Au lecții de fericire, de stabilitate emoțională, mai bine zis. Se implică statul austriac, părinții și mai multe organizații nonguvernamentale.

„Nu mă plâng. Fac jobul îmi care place, câștig bine, în țară abia aș fi supraviețuit. Copilul mă împlinește. Știe atât de multă matematică, încât austriecii ridică din sprâncene”, ne povestește Elena, în timp ce își verifică mailul. Nici azi nu a primit un răspuns de la instituțiile statului român.

Își caută părinții naturali de aproape 4 decenii. E născută pe 9 decembrie 1981(n.r avem acordul  de a publica datele cu caracter personal, în scopul de a o ajuta să găsească indicii). A fost adoptată la vârsta de 7 ani, de o familie de profesori.

Primii ani din viața Elenei sunt șterși. Nu își amintește sau nu mai vrea să își amintească.

Sunt câteva scene pe care le are în minte, totuși. Uneori, în ciuda tuturor eforturilor pe care ar vrea să le facă, o cuprind din urmă.

Mă văd pe jos, ghemuită, tunsă la 0, cu pâinea aruncată pe podea

Evz.ro de Transilvania – Dacă e prea mult pentru azi, îmi povestești mâine.

-Elena Stoiculescu. ”Nu pot să-mi amintesc mai nimic până la 7 ani. Încă mă văd pe jos, ghemuită, tunsă la 0, cu pâinea aruncată pe podea.

Sunt momentele petrecute  într-un cămin de copii din județul Sibiu,până în anii 1990.

Elena spune că nu ar fi fost înfiată, dacă mama adoptivă nu era secretar în PCR(Partidul Comunist Român).

Se primise ordin de la Ceaușescu să fim cărați în străinătate!

” Tot ce știu era că se primise ordin de la Ceaușescu să se înfieze copii”. Ori să fie cărați în străinătate ori luați de familiile fără copii. Cea mai mare problemă a noastră este că noi nu avem acte complete. Ni s-au modificat certificatele de naștere, sunt ștersături, modificări, nume date din burtă. E foarte greu să îți cauți părinții naturali când nu ai siguranța că știi măcar cum îi cheamă. Mie, asistentele mi-au spus că mama era soția unui marinar.  De atunci, o văd cu ochii minții. Brunetă, înaltă, frumoasă, ținându-mă în brațe”, spune Elena, sesizabil marcată emoțional.

Evz.ro de Transilvania- Ce demersuri ai făcut, mai exact?

Elena S. -Am cerut verificare la maternitatea Sibiu, am făcut adrese la Ministerul Justiției. Inițial, în dreptul părinților sunt trecute niste nume indescifrabile, apoi tăiate. Mie gândul ăsta nu îmi dă pace.

Poți fi măcinat cu zâmbetul pe buze

Dacă e eroare sau așa s-a dorit. Una dintre asistente mi-a spus că mama naturală a fost forțată să mă abandoneze în spital. E o chestie care te macină și poți fi măcinat cu zâmbetul pe buze, ne spune Elena.

„Am contactat o asociație de investigații private de aici(n.r Austria) pentru a mă ajuta să deslușesc încâlceala din România. Urmează să scriu și celor de la The never forgotten romanian childeren. Sunt și cazuri fericite, în care își găsesc părinții, se întregesc familii. Dar, eu plec de la nimic”.

Orice îmbrățișare e seacă, dacă nu e a mamei

-Evz.ro de Transilvania-Dacă te rog să îmi spui prima replică pentru părinții tăi naturali, prima(…)

Elena S- Că am senzația că trăiesc și că i-am iertat. Iar, orice îmbrățișare e seacă, dacă nu e a mamei.

Statistică rece

În situația Elenei sunt mii de persoane din România. La vremea respectivă, adopțiile din România nu erau monitorizate strict. Sunt sute de copii care au ajuns rapid în familiile din străinătate fără niciun act, fără nicio mărturie.

Statul român, prin instituțiile abilitate, spune că totul s-a făcut pe baza documentelor existente la acea vreme. Mai mult decât atât, ne-a oferit și o statistică rece, optimistă în viziunea reprezentanților lor.

Numărul copiilor adoptabili a crescut cu 35% în primul trimestru al anului, comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent, ajungând la 4.249 la 31 martie 2021, menționează Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.