Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Iisus Hristos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte.
După învierea lui Lazăr, oamenii din Ierusalim l-au aclamat și primit pe Mântuitor cu flori și urale, la intrarea în orașul sfânt. Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.
Învierea lui Lazăr a avut loc în Betania, unde prietenul lui Iisus murise de patru zile. Mai mult, tradiţia spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului.
Tradiția spune că după ce a fost înviat din morți, Lazăr a mâncat, timp de 30 de ani, doar fructe. Se mai spune că Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mâinile ei un omofor şi i l-a dăruit. De asemenea, se mai spune că, cele patru zile petrecute în mormânt l-au marcat pe Lazăr şi, cât a trăit, el n-a mai zâmbit niciodată.
Tradiții și superstiții
În multe părți din sudul țării re respectă tradiția ,, Cântecelor de Paști”. În fiecare comunitate, în fața bisericii, se intonează cântece religioase despre moartea și învierea lui Lazăr.
În Sâmbăta Floriilor copiii colindă la vecini și la prieteni cu crenguțe de salcie sfințite la biserică. Cântecele povestesc despre cum Iisus a înviat pe prietenul lui și a fost primit cu slavă și cu ramuri de măslin la intrarea în Ierusalim.
În cinstea colindătorilor, gazdele împodobesc casa cu salcie sfințită și spun: ,,Vă așteptăm și la anul!”. Colindătorii sunt răsplătiți cu ouă albe, nefierte, pentru a fi vopsite de Sfântul Paște.
Prin tradiţie, în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte şi să le dea de pomană vecinilor, rudelor şi tuturor musafirilor. Fetele tinere plantează flori iar cele mai mici, îmbrăcate în rochii albe, merc cu colindul prin sat, spunând povestea lui Lazăr.
Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.
